VOCEA LACRIMILOR Incet si limpede,
dintr-un dor arzator,
din nou din ochi curge
o lacrima usor.
Si se insoteste
cu multe alte lacrimi,
ce se unesc ca ape,
umpland intregi obrajii.
Apoi, ele cad, insa
nu raman pe pamant.
Ci fiecare e stransa
de Mana Celui Sfant.
El le culege pe toate,
si apoi, in Fata Sa,
le da loc sa vorbeasca,
iar El va asculta.
Ele-si incep povestea:
"Doamne, avem multe de zis.
Noi exprimam durerea
unui suflet nacajit!
Doi ochi ce cu mahnire
spre Tine mereu privesc,
ne-au dat drumul sa curgem
pe fata unui chip ceresc.
O inima-ntristata,
cu rana mare in ea,
a fost singura pricina
pentru noi de a exista.
Acel suflet, Stapane,
nu a gasit cuvinte,
ca sa poata sa exprime
tot ce-n launtru simte.
Dar, pe noi ne-a trimis
ca niste mesajeri la Tine.
In noi se vede deslujit
ceea ce cuvinte nu pot spune.
Stapane Tata, spre Tine strigam,
mai tare ca orice voce!
Suspine spre Tine indreptam -
nu ale noastre - a unui suflet!
Priveste in burduful, care
de surorile noastre este plin -
sute si mii de lacrimi amare,
ce din aceasi ochi ca noi au venit.
De multa vreme se aduna -
cate oare vor mai urma?
Pana cand, Parinte,
se vor mai tot aduna?"
Tatal, cu mare atentie,
vestea lacrimilor a primit.
Si apoi, cu duiosie
si voce blanda a vorbit:
"Intr-adevar, in a Mea cupa
multe lacrimi s-au ingramadit.
Insa, Eu am hotarat o vreme
in care vor avea sfarsit!
Toate aceste lacrimi,
ce au fost varsate candva,
in curand in bucurii
si multumiri s-or transforma!
Suflete, rabda cu credinta!
Cand Mi-am atins scopul cu tine
o sa ai mare biruinta
si o sa fii mai aproape de Mine!
Intr-o zi vei intelege
pentru ce ai suferit,
si o sa-Mi dai slava Mie,
vazand cum Eu toate am calauzit!
Am ingaduit durerea,
nu ca Mi-a placut asa -
dar ea va face din tine perla
ce Imi doresc mult a avea!
Asta sa-ti fie mangaierea
cand treci prin incercare:
Durerea ce o simti acuma
iti aduce mare binecuvantare!
Amin!
PSS BYE
T KUIDAS